Reportaj

Cum se face TIMPUL

În fiecare zi de vineri, ziarul TIMPUL ajunge la abonații săi și în chioșcurile din țară. Cu toate acestea, puțini cititori cunosc câtă lume este implicată pentru ca cele 32 de pagini să vadă lumina zilei. Prin urmare, astăzi, vă vom prezenta etapele prin care trece publicația, până a ajunge în cutiile poștale ale cititorilor.

Vineri, după ce apare ziarul, începe munca pentru următoarea ediție. Prin urmare, redacția organizează o ședință comună, unde sunt dezbătute și ulterior stabilite subiectele pentru următorul număr. De la o luni încep deplasările, iar reporterii merg să caute cele mai neordinare personaje și cele mai interesante povești. Totuși, agitația cea mai mare este miercurea, când mai este doar o zi până ziarul este trimis la tipografie. Deseori ne ciocnim de persoane care refuză să vorbească, unele solicită să vadă materialul înainte de a fi publicat, alții emit acuzații sau amenințări.

Joi, când paginile trebuie să fie gata, în redacție se mai aude cineva care spune: „dau materialul în câteva minute”, ceea ce de obicei înseamnă în câteva ore. După ce munca redacțională ia sfârșit, iar paginile sunt machetate, urmează o altă etapă la fel de importantă – tiparul.

Deja de câteva săptămâni, TIMPUL este editat la Editura „Universul” din capitală, iar noi am decis să vedem, din interior, cum decurge acest proces.

Înainte totul se făcea manual

Tipografia se află chiar în centrul Chișinăului, iar noi am ajuns acolo joi seara, când deja era trecut de ora 22. Clădirea este atât de mare încât te poți rătăci cu ușurință, dacă nu este o persoană care să te ghideze. La intrare sunt prezentate câteva cărți, reviste și ziare, care au fost tipărite de-a lungul timpului la „Universul”. Printre acestea se observă și „Femeia”, suplimentul ziarului nostru, care a apărut în anii 2010-2013.

La scări ne-a întâmpinat maistrul Vasile, care s-a oferit să ne prezinte mașinăria, unde prinde viață TIMPUL. Am ridicat un etaj, am trecut prin niște turnichete de fier învechite și am ajuns pe un palier lung de câteva zeci de metri. Acesta ne-a condus până în camera unde sunt pregătite plăcile cu cele 32 de pagini ale ziarului și care ajută la proiectarea informațiilor pe hârtie. Încăperea era luminoasă, iar periodic se auzea un sunet similar cu cel care îl emite aparatul pentru xerox. Aveam în față o mașină gigantică și două persoane care aveau grijă ca aceasta să-și facă bine treaba.

„Cândva aici lucrau peste 30 de persoane, iar acum am rămas doar noi doi. Odată ce a sosit acest utilaj, nu a mai fost nevoie de mulți lucrători”, îmi spune Oleg, bărbatul care setează programul la calculator, iar mașinăria execută comenzile.

„Acum totul este mecanizat, continuă angajatul, iar noi doar avem grijă să nu apară vreo eroare. În perioada sovietică totul se făcea manual. Femeile decupau pozele sau textul și le lipeau pe placă. Era o muncă mult mai grea și mai migăloasă. Acum două persoane au grijă de tot procesul”. Oleg lucrează la tipografie mai bine de 30 de ani și spune că se mândrește cu faptul că, într-o oarecare măsură, contribuie la informarea populației.

Toate paginile sunt proiectate în jumătate de oră

La această etapă paginile aproape că nu seamănă cu cele pe care le vedem la final. „În tipografie se lucrează cu patru culori de bază: cyan, galben, magenta și negru. Combinându-le pe acestea obținem și alte tonalități”, susține Anatolie, cel de-al doilea angajat din această secție. Muncitorii spun că cele 32 de pagini ale ziarului TIMPUL sunt proiectate în maxim jumătate de oră, după care se trece la următoare etapă. Un alt lucru curios este faptul că pe prima pagină a ziarului, în partea de sus, sunt indicate toate culorile care au fost folosite în numărul respectiv și le poate vedea fiecare cititor.

Între timp maistru Vasile ne zice să-i lăsam pe Oleg și Anatolie să-și facă munca și ne invită în locul unde cerneala și hârtia, în câteva minute, urmau să dea naștere ziarului TIMPUL.

TIMPUL este tipărit de un aparat din Suedia

Am mers prin câteva coridoare înguste și slab iluminate. Cu fiecare pas zgomotul era tot mai pronunțat, semn că eram tot mai aproape de „lumea tiparului”. Era trecut de ora 23, iar un angajat din această secție ațipise pe fonul manelelor, care răsunau la radio. Am trecut nestingheriți pe lângă el și imediat am văzut sute de ziare, care se ridicau spre pod pe niște șine speciale.

MAR-4412.jpg
În hala unde se tipăresc ziarele alb-negru noaptea sunt, de regulă, 2 angajați. Tehnica de aici este din perioada sovietică

Aveam în față câteva mașini de tipar, iar două persoane, care aveau mâinile murdare de cerneală, numărau și divizau exemplarele. „Aici tipărim doar ziarele alb-negru. Utilajele sunt de la sovietici, dar încă funcționează. Cândva lucrau toate aceste șase mașini în același timp, pentru că erau multe publicații și aveau tiraje mari, acum ziare sunt puține și exemplare la fel, de aceea lucrează doar una”, intervine maistrul Vasile și spune că ziua de joi este cea mai solicitată, pentru că vineri apar majoritatea publicațiilor printate.

TIMPUL, totuși, este tipărit la un alt aparat, care a fost adus din Suedia acum trei ani.

„Primele 300 de exemplare sunt rupte”

În realitate, utilajul adus de la nordici este o mașină de tipar foarte mare și performantă, care are capacitatea de a tipări atât pagini color, cât și alb-negru. Când am ajuns în fața acesteia, hârtia și cerneala erau deja pregătite, iar imediat cum au fost aduse plăcile a început și tipărirea ziarului nostru. „Pentru ca totul să iasă ca la carte, primele 300 de exemplare sunt rupte. Asta până ce se aranjează culorile”, explică un muncitor care distrugea mai departe exemplare întregi.

Enlarge

MAR-4501
O persoană este responsabilă de ruperea primelor exemplare care ies de sub tipar

Foto: Ramin Mazur

Totodată, maistrul Vasile și alți doi operatori, din două în două minute, scoteau câte un ziar de pe bandă și verificau dacă paginile erau aranjate corect și dacă culorile corespundeau celor originale. De câteva săptămâni TIMPUL are 16 pagini color și 16 alb-negru, iar mașina de tipar permite ca acestea să fie tipărite simultan. Cu doar câțiva ani în urmă, paginile color erau tipărite la o mașină, cele alb-negru – la alta, iar în final angajații trebuiau să le combine manual.

Chiar dacă muncesc mai mult în timpul nopții și sunt într-un loc cu un grad de nocivitate sporit, angajații de la „Universul” primesc un salariu care variază între 1800 și 4000 de lei lunar, în funcție de volumul de muncă și de experiență.

După ce ziarele sunt gata, câteva persoane se ocupă de împachetarea lor și ulterior acestea ajung la Poșta Moldovei, de unde sunt distribuite cititorilor. Publicația noastră apare odată pe săptămână, într-un număr de până la 10 mii de exemplare.

MAR-4378.jpg
În interiorul Editurii „Universul”

Ziarul TIMPUL a fost fondat de regretatul Constantin Tănase și este tipărit din anul 2001. Până în prezent au apărut 2100 de ediții, care au fost și sunt distribuite în toată țara.

Acest articol a fost publicat în ziarul TIMPUL în ediția de vineri, 17 aprilie 2015. Dacă aveți sugestii de subiecte sau întrebări la material puteți contacta autorul pe facebook (Dorin Galben) sau pe twitter (@GalbenDorin).

Facebook Comments
read more:

4 Replies

  1. Mult succes!
    Cei drept, citesc doar versiunea online.
    Poate faceti o varianta cu plata, cum fac celelalte site-uri de rang mondial.

  2. 4000 de lei ? adica 200 dolari ? pe luna ? iar pretul la mancare este acelasi ca si in europa si sua ?
    Sa va fie rusine timpule !

    • Nu TIMPUL stabilește salariile angajaților de la Editura „Universul”. Aceasta este o instituție de stat… Aveți dreptate, 4000 de lei sunt bani puțini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *