Reportaj

Educația sexuală în Moldova, între statistici, morală și sănătate

Numărul crescător al fetelor minore care fac avort, al tinerilor care mor de sifilis și gonoree, dar și al celor infectați cu virusul HIV, se pierde în umbra fricii părinților și a profesorilor de a discuta cu copiii despre viața sexuală. Și promovarea abstinenței până la căsătorie de către Biserică, și nu a sexului protejat în rândul adolescenților, participă, inconștient sau nu, la lărgirea cercului de tinere cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani care rămân însărcinate.

În anii 2010-2013, în Moldova, s-au născut în total circa 156 mii de copii. În acelaşi timp, au decedat peste 160 de mii și au fost avortați peste 60 de mii. Neoficial, spun medicii, acest număr poate fi chiar de trei sau patru ori mai mare, nu toate avorturile sunt înregistrate, iar cele efectuate în clinici private sau pe cale medicamentoasă nu sunt trecute în statisticile oficiale.

Dintre cele 60 de mii de avorturi, 10,6% sunt efectuate la adolescente de 15-19 ani. De altfel, statisticile oficiale arată că, în 2014, zece la sută din numărul total al femeilor care au născut nu au împlinit vârsta de 19 ani. Mai mult, anual, aproximativ 70 de bebeluşi sunt aduşi pe lume de mame care au mai puţin de 15 ani. În total, 3792 de fete cu vârsta de până la 19 ani au născut în 2014.

Potrivit Nataliei Cojuhari, reprezentant Adjunct UNFPA, Fondul ONU pentru Populație, în Republica Moldova, deși Legea cu privire la sănătatea reproducerii (adoptată în 2012) prevede ca educaţia sexuală să fie efectuată obligatoriu în instituţiile de învăţământ şi în alte instituţii unde se găsesc adolescenţi sau tineri, acest lucru nu este implementat pe deplin.

Vârsta fragedă și nepregătirea tinerilor de a educa un copil nu sunt de departe unicele argumente în favoarea educației sexuale în rândul copiilor și adolescenților. Medicii avertizează an de an că fetele care nasc până la 17 ani sunt predispuse la anemie, hipertensiune sau deformări ale coloanei vertebrale. Și bebelușul ar avea de suferit –  greutatea mică la naștere, malformaţii congenitale, afecțiuni fizice sau mentale pe termen lung.

Educația sexuală egală cu absența sarcinii?

Necesitatea educației sexuale în școli a fost acerb discutată în România în 2014, când un tânăr a infectat cu HIV, cu bună ştiinţă, mai multe fete. Atunci, 20 de ONG-uri au cerut miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să introducă Educaţia sexuală ca materie obligatorie în şcoli.

În acea perioadă, studiile arătau că, în 2010, fără educaţie sexuală în şcoală, rata de natalitate la adolescentele între 15 şi 19 ani din România era de 30 la 1000, una dintre cele mai ridicate în Europa. În ţările unde se face educaţie sexuală, rata este mult mai mică. În Olanda, 5 la 1000 de adolescente, în Germania de 9 la 1000, în Franţa de 10 la 1000.

De altfel, experiența mai multor țări, cum ar fi Finlanda, Germania, Suedia, sau Estonia, spune Reprezentantul Adjunct UNFPA Natalia Cojohari, a demonstrat că introducerea educației pentru sănătatea sexuală în programul școlar, pe termen lung a dus la o reducere a sarcinilor nedorite și a avorturilor în adolescență, dar și la o scădere a incidenței infecțiilor cu transmitere sexuală și HIV în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15-24 ani.

Jonathan Zimmerman, profesor universitar în New York și autorul unei monografii despre istoria educației sexuale spune că „ultimii o mie de ani, oamenii au împrumutat cunoștințe despre sex de la colegii, membrii familiei și foarte rar de la profesori. Totuși, asupra aspectului educației sexuale a influențat cel mai mult răspândirea bolilor cu transmitere sexuală. Totul s-a schimbat odată cu epidemia de SIDA din anii 1980. După aceasta, numărul dușmanilor educației sexuale din lume a scăzut considerabil, doar că unii o văd ca o conversație deschisă despre sexualitate, iar alții – ca promovare a abstinenței și a valorilor religioase”.

Ora de Educație sexuală, în România
Ora de Educație sexuală, în România

Potrivit psihologului Tatiana Buianina, educaţia sexuală luată separat poate influenţa nesemnificativ „decizia” copilului de a se implica în activităţi cu caracter sexual. „În cazul copiilor, de cele mai multe ori, sarcinile premature vor fi viciate de vulnerabilitatea lor (nivel de dezvoltare insuficient pentru a estima consecinţele comportamentului, deciziilor). Vorbind despre vulnerabilitate, mă refer la necesitatea copilului de a fi acceptat și apreciat, curiozitatea, influențarea copilului de către modelele sociale la care este expus etc. Un rol important îl are şi mediul din care provine, copiii din medii abuzive sunt predispuși să caute acceptare şi aprobare în afara familiei, fapt care sporeşte vulnerabilitatea acestuia faţă de relaţiile sexuale premature. Sexualitatea, dincolo de necesitate fiziologică, este puternic colorată de personalitatea omului, de aceea este bine să fie văzută ca parte integră a personalităţii umane. Or, sunt mai mulţi factori care ne influenţează personalitatea şi implicit sexualitatea”, afirmă psihologul. Astfel, concluzionează aceasta, educaţia în şcoală nu poate garanta că va scădea numărul mamelor minore, întrucât un rol important îl are familia, mediul social în care se află copilul.

Pudicitate în manualele de Educație civică

Și Republica Moldova se zbate între aceste două extreme ale educației sexuale în rândurile tinerilor. În primul rând, acest subiect este discutat fie în cadrul orelor de Educație civică, mai detaliat, fie în cadrul celor de Biologie, unde se învață doar specificul organelor reproductive umane.

Potrivit doctorului în pedagogie și profesorului de educaţie civică în cadrul Liceului Academiei de Ştiințe al Republicii Moldova, Pavel Cerbuşca, cu câţiva ani în urmă, a existat un curs aparte, numit „Deprinderi de viaţă” în care erau incluse mai multe subiecte ce ţin de educaţia sexuală. „Acest curs a fost suspendat din cauza unor nemulțumiri în societate, în special a preoților. De aceea, consider că sunt teme care ar fi bine să fie incluse pe viitor în cursul de Educaţie civică, cu toate că profesorii au dreptul să le includă singuri, dacă simt necesitatea, aşa cum conținuturile din Curriculum au rol de Sugestii”, explică Pavel Cerbușca.

Caricaturazilei.CumsefaceeducaC89BiasexualC483C3AEnC899coliledinRomC3A2nia_555650

Pagina web a Ministerului Educației publică edițiile a două manuale de Educație civică pentru clasele IX și X. Elevii aflați în al nouălea an de studii discută despre relațiile sexuale în cadrul temei „Pasiuni și sentimente. Abstinența și importanța ei pentru un mod de viață sănătos și sigur”.

„Una dintre cele mai importante decizii luate de oameni în adolescenţă este aceea de a începe sau nu viaţa sexuală. Despre acest subiect ei pot găsi informaţii în cărți, ziare, reviste, pe internet, în cadrul programelor TV etc. Se consideră că o persoană este pregătită pentru căsătorie doar atunci când a ajuns la maturitate. Mai devreme însă, ea este supusă unor riscuri, precum neîncrederea față de persoana dragă, infectarea cu boli contagioase, inclusiv SIDA și alte BTS, sarcina nedorită etc. Unele mijloace de protecție pot proteja într-o anumită măsură de o sarcină nedorită, dar nicidecum de bolile venerice”, scriu autorii. Potrivit manualului, atunci când actul sexual este folosit în mod abuziv, acesta poate duce la infecţii cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, probleme fizice și emoţionale și chiar la infectarea cu HIV/SIDA. „De aceea, doctorii specializați în prevenirea și tratarea BTS și HIV/SIDA recomandă ca soluţie pentru armonie în familie și o viaţă fericită începerea relațiilor interpersonale dintre sexe opuse numai după căsătorie”, continuă autorii manualului de Educație civică.

Potrivit psihologului Tatiana Buianina, fiecare informaţie este bine să fie oferită ţinându-se cont de specificul vârstei şi capacitatea copilului de a integra informaţia primită. „Este important doar cine, când şi cum va prezenta astfel de informaţii copiilor. În contextul şcolar, dacă ne asigurăm de o abordare complexă şi sensibilă, atunci ne asigurăm că elevul va primi această informaţie corect, aşa că părinţii ar fi bine să-şi facă griji pentru copilul neinformat care riscă să primească informaţii distorsionate din stradă, internet, discuţii între semeni etc.”, accentuează psihologul.

Dacă în clasa a IX-a elevilor li se spune că abstinența îi salvează de la bolile transmisibile pe cale sexuală, atunci în clasa a X-a, elevii discută deja despre traficul de ființe umane, în special al tinerelor. Despre contactul sexual, în manual, nu se vorbește decât la capitolul dedicat epidemiilor secolului XXI HIV/SIDA și TBC. „HIV se poate transmite în acest mod, întrucât virusul este prezent în fluidele sexuale și în sângele persoanelor infectate. Dacă sângele infectat sau fluidele sexuale intră în contact cu cele din corpul altei persoane, aceasta din urmă se poate infecta”, li se spune elevilor. Despre metodele de contracepție – nimic. În clasa a XI, când majoritatea elevilor au deja 17 ani, aceștia învață despre fertilizarea în vitro, clonare și asigurarea medicală. Modalitățile de contracepție sunt subiect tabu.

Când vorbim despre sex?

Așadar, deși statisticile alarmante indică o necesitate acută de a discuta despre sexualitate cu tinerii de până la 15, când încep a crește indicatorii de sarcini nedorite în rândul fetelor, educația în acest domeniu este lăsată doar pe umerii părinților, până când copiii lor trec de perioada „de risc”. „Funcţia familiei este să educe. Atunci când familia nu are abilităţile necesare, intervin pedagogii. În ambele contexte este bine ca sexualitatea să fie predată cu grijă şi respect faţă de vârsta şi capacităţile copilului”, explică psihologul Tatiana Buianina.

Adriana Radu, masterand în Sănătate Publică la Facultatea de Medicină din Berlin, autoarea platformei video „Sexul vs Barza”, care cuprinde informații despre educație sexuală, de la legi, sexualitate și contracepție până la violență sexuală

Potrivit expertului, nu există o vârstă standard la care e bine ca „subiectul tabu” să fie discutat. În funcţie de capacităţi şi necesităţi, informaţia este bine să fie oferită copilului într-un mod deschis, cu grijă şi respect faţă de integritatea copilului.

„Sexualitatea este parte importantă a identităţii noastre, exact cum discutăm cu copilul despre igienă, despre alimentaţie, despre ce este bine şi ce este rău, ce este respect, atitudine faţă de viaţă – exact aşa se recomandă să îl educăm pe copil şi despre sexualitatea, despre manifestările ei, despre cum este bine şi sănătos şi cum poate fi riscant şi nesănătos. La fiecare vârstă copilul este bine să primească informaţia pe măsura capacităţii de a înţelege şi integra această informaţie. Important e ca această informaţie să vină ca ceva care face parte din dezvoltarea personală, nu ca o curiozitate vulgară”, afirmă psihologul.

Totuși, se pare că profesorii de biologie preiau uneori inițiativa de a-i informa pe tineri. Mariana, o elevă din clasa a IX-a, ne-a relatat că a studiat tema despre organele sexuale, modalitățile de protecție și sarcina. „Profesoara ne-a spus că, dacă ne interesează ceva anume, să nu ezităm să întrebăm. Da, atmosfera în clasă era un pic tensionată, dar apoi am început să întrebăm mai deschis”, spune tânăra potrivit căreia profesoara de biologie a dedicat trei lecții acestui subiect. Totuși, în clasa a VII-a, o reprezentantă a unui Centru anti-SIDA/HIV le-a vorbit despre „sexul protejat, etapele unei relații – mai întâi trebuie să fii într-o relație de prietenie, apoi de cuplu și abia după asta – sex”. Tânăra recunoaște că, totuși, se promovează mai mult abstinența, cel puțin până la vârsta de 18 ani, și sexul protejat.

Acest filmuleț face parte din proiectul „Provocările lui Dragoș”, o aplicație interactivă lansată de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC). Situaţiile prin care trece Dragoş reflectă diverse tipuri de violenţă, cum ar fi hărțuirea, indimidarea, violența fizică, emoţională sau sexuală.

Lupta statisticilor cu Biserica

Psihologul Tatiana Buianina este de părere că e bine de promovat sexualitatea ca parte componentă a personalităţii şi autenticitatea manifestărilor. „Dacă asta presupune decizia de abstinență, atunci abstinența este corectă. Dacă autenticitatea presupune responsabilitatea faţă de sine şi partener, atunci sexul protejat este o opţiune recomandată. Sunt două tipuri de comportamente, pe care le alegem în funcţie de situaţie, implicări sau orice factori care determină decizia personală”, opinează Buianina.

Enlarge

sexed
Fragment din raportul „Sarcina la vârsta adolescenței”, realizat de Centrul de Cercetări Demografice, cu suportul UNFPA

Potrivit ginecologilor, tinerii nu sunt informați despre metodele de contracepție, fapt care poate să le afecteze sănătatea. Medicul ginecolog Angela Ionescu, de la o clinică privată din Capitală, susține că din cauza părinților plecați în străinătate și a şcolii unde nu se discută aceste subiecte sensibile, adolescenții ajung să se îmbolnăvească. „Sunt părinți care le pun băieților prezervative în ghiozdan, crezând că așa îi protejează de boli venerice şi de fete cu burta la gură, dar sunt alții care nici nu știu cum să vorbească cu copiii lor”, zice ginecologul. Aceasta consideră că părinții sunt obligați să vorbească cu fiicele și fiii lor despre sex și bolile cu transmitere sexuală.

De cealaltă parte, însă, se află comunitățile religioase din țară, potrivit cărora relațiile sexuale sunt un raport care trebuie să aibă loc doar în cadrul familiei.

„Împreunarea dintre bărbat şi femeie are menirea doar de a aduce prunci pe lume, câţi vor apărea este cunoscut numai lui Dumnezeu. Viaţa ortodoxă de familie presupune şi anume înfrânare, nu de fiecare dată când cineva are poftă trupească înseamnă că e liber să o satisfacă”, spune protoiereu-mitrofor Marcel Plămădeală, de la  Catedrala ortodoxă „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Chişinău.

Amintim că, în 2005, în școlile din Republica Moldova, se introducea în programul școlar cursul „Deprinderi de viață”, care reprezenta o inițiere a tinerilor în subiecte legate de perioada de pubertate, pericolele la care sunt expuși în cazul în care consumă droguri sau țigări, infecțiile cu transmitere sexuală. La insistența unor reprezentanți ai organizațiilor religioase, cursul a fost trecut pe lista disciplinelor opționale.

Finlanda este prima ţară din Europa care a introdus în curriculum disciplina Educația sexuală ca obligatorie. Suedezii au introdus lecţii opţionale încă din 1942, iar în Franţa aceasta este obligatorie încă din 2001. În acelaşi timp, alături de România, în Cipru, Lituania şi Polonia, educaţia sexuală a rămas o materie opţională.

VOX

Diana: „Avem un fiu de 16 ani și cred că ar fi corect ca soțul să înceapă discuția cu el, ca între bărbați. Știm cu toții că tinerii sunt informați în toate domeniile și nu e cazul să-i considerăm naivi. Dacă aș vorbi eu cu el, cred că i-aș spune mai în glumă, mai în serios, că nu sunt gata să devin bunică și că la vârsta lui sunt alte exerciții sportive, nu mai puțin distractive.”

Gheorghe: „Eu odată l-am luat pe ocolișuri pe fiul meu și l-am întrebat dacă au discutat vreodată cu iubita lui despre sex și ce viziune are ea. Iar el mi-a zis că ea nu planifică să facă asta până la 18 ani. Eram atât de bucuros, încât am uitat să-l întreb pe el când are de gând el s-o facă.”

Olga: „Eu îi spun fiului meu de 11 ani că sunt chestii care pot fi văzute pe Internet, pe care le fac bărbaţi cu femei, dar îl rog să nu privească să nu-i creeze o imagine greşită despre relaţiile de dragoste. Porno şi dragostea sunt lucruri diferite. Nu intru în detalii, dar ştiu precis că ei au percepţia lor şi el înţelege în felul său. Doar râde la comentariile mele, când văd apeluri de la fete din clasă.”

Mircea: „Fiul meu are prietenă de aproape un an și cred că am cam întârziat cu discuțiile. Asta ar fi trebuit să aibă loc pe la 12-13 ani. De protecție trebuie să-i spun în curând, dar să-i interzic să facă sex până la căsătorie cred că-i prea târziu. Adolescenții încearcă orice în ziua de azi…”

Alina: „Am o fiică de abia 10 ani și un băiat de 6 ani. Cred că voi începe discuțiile cu fata peste vreo patru ani, iar cu băiatul pe la vreo 13-14 ani ai lui. Consider că cel mai bine e să ai o relație sinceră și deschisă cu copilul tău. De ce să fie o rușine să discuți despre relații sexuale? Noi cu părinții am avut o relație tare deschisă. Tata discuta cu mine și sora mea pe absolut orice temă.”

Lidia: „Pe mine sexul nu mă sperie absolut deloc. Atâta timp cât e făcut cu minte şi protejat din ambele părţi, e o chestie foarte sănătoasă pentru corp şi suflet. Mămica mea era din categoria de părinți care dădea prezervative la copii. Şi anume datorită faptului că nu era interzis sexul, ci promovată protecţia lui, aveam tot timpul grijă din punctul dat. Eu la sigur o să vorbesc cu fiul pe la 12-13 ani şi o să-i explic totul, însă nu am de gând să îl ţin virgin. În Moldova, într-adevăr, în multe familii această discuţie e încă tabu.”

Acest articol a fost publicat în ziarul TIMPUL în ediția de vineri, 5 februarie 2016. Dacă aveți sugestii de subiecte sau întrebări legate de subiectul abordat, puteți contacta autorul pe Facebook (Ana Gherciu) sau pe Twitter (@gherciuana).

Facebook Comments
read more:

3 Replies

  1. Promovarea abstinenței de către biserică nu aduce pagube, aduce pagubă alegerea tinerilor.
    Varianta mai bună nu-i de-a pune mâna pe un fir electric neizolat sub tensiune cu oarecare manuși sau clești, ci a nu pune mână pe fir sub tensiune.
    Vorbesc la figurat: firul este relația sexuală, mână – noi înșine.

    Pe lângă funcția de protecție, abstinența motivează omul să nu trăiască pentru pofta lui (dorința puternică de autosatisfacere), ci pentru cei care îl înconjoară, sau cel care îl va însoți mai apoi în căsătorie.

  2. Eu stiu un singur lucru, cand familia, nucleul societatii, era intreaga, satele vii si societea in majoriatea ei avea repere morale batute in chuie, dezmatul acesta in societate nu era!
    Restul e gargara si asa zisa educatie sexuala e banda adesiva pe cord deschis.
    Mii si greata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *