Reportaj·Viața în Moldova

În căutarea feței și a unei vieți obișnuite

 De mai bine de zece ani, Alexei suportă consecințele jocului cu focul care i-a distrus marea parte a feței. Ajuns la vârsta adolescenței acesta nu se poate bucura de viață și este într-o luptă continuă cu prejudecățile copiilor. Din cauza sărăciei nu-și permite operațiile necesare pentru a duce o viață mai simplă. Mai mult, singurii care i-au mai rămas alături sunt bunica Nina și frățiorul mai mic, Dinu.

Accidentul a avut loc când Alexei avea doar doi anișori. Bunica era plecată la Chișinău, iar mama sa, Galina, îngrijea roșiile din spatele casei. Copilul era singur în cameră, se uita la televizor, pe care a observat un pachet cu chibrituri. Curios, ca oricare la vârsta lui, a coborât de pe pat și a început să se joace cu ele. Îmbrăcat în hăinuțe de flanea, acestea au luat foc într-o clipită. „A văzut cum bunel-so își aprindea țigara, așa că știa cum se folosesc… Toate astea s-au întâmplat în mai puțin de cinci minute”, își amintește doamna Nina Chetrusca. Imediat după accident, Alexei a fost dus la spital, iar fiindcă flacăra i-a ars pielea de pe față până la os, doctorii i-au făcut transplant de piele de pe părțile neafectate ale corpului său.

„Peste opt luni după accident, s-a apropiat de mine Gheorghe Feodorovici și mi-a propus să-l ducă pe Alioșa meu în Italia, să-l opereze măcar la gură. A stat acolo vreo doi ani, am mers și la grădiniță”, povestește bunica. Acolo, Alexei a rămas în grija unei familii binevoitoare care a achitat operația realizată de unul dintre cei mai buni chirurgi, pe atunci, din Italia.

„Dar altă mamă n-o să ne aduci?”

Și de parcă nu era suficient de grea viața băiatului, tatăl care și-a pierdut vederea din cauza unui accident a părăsit familia și a plecat la surorile sale din Leova, părăsindu-și cei doi copii și soția bolnavă de cancer. „Slavic vrea să aibă grijă de copiii lui, dar surorile nu-i dau voie. Dacă nu vede.. îi aproape orb. Anțărț a fugit de la ele. A venit la 1 septembrie să-și vadă copiii și soră-sa ne-a sunat să vadă dacă nu cumva a venit la noi. Cică de zece zile îl căutau și nu-l găseau. Dacă știam, o trimiteam pe fiică-mea la capătul pământului să-și caute altul, decât să-l accept cu de-a sila mire pe acesta și la urmă să o lase așa. E greu, dar ce să facem”, recunoaște doamna Nina.

MAR-5472
Părinții și bunicii lui Alexei și Dinu

Mama copiilor a decedat doi ani în urmă, la vârsta de 32 de ani. Așa au rămas Alexei și micuțul Dinu doar în grija bunicii. „Soțul meu a murit cinci ani în urmă, iar până la pensie mai am doi ani. Iar dacă vârsta de pensionare va fi schimbată la 65 atunci nu știu ce voi face…”, spune femeia, și ea cu probleme de sănătate deja – operată la rinichi și cu bronșită cronică.

Astfel, de doi ani încoace, Nina Chetrusca joacă rolul mamei, a tatălui și chiar a bunicului. Totuși, dorul de mamă nu-l poate stinge nimeni. „Am fost de Blajini la cimitir și cel mai mic mă întreba plângând „Bunică, dar mama nu vrea să ne spună nimic?”. Dar ce să ne spună, sărmana, dacă a mâncat-o racul (n.red.: cancerul, din rusă), uscată de tot era. „Dar altă mamă n-o să ne aduci? Tu ești bunică, dar eu vreau o mamă să am mângâiere și liniște”, mi-a zis. Dar eu ce pot să fac? Când îi mama, tata, îi altceva”, se destăinuie suspinând femeia.

Doamna Nina mai are o fiică de 20 de ani care lucrează vânzătoare, în Chișinău. Totuși, recunoaște femeia, nu au o relație foarte strânsă. „M-a obijduit când mi-a spus că trebuia să-i dau la casa de copii, fiindcă o să fie greu. Toată lumea din sat mă întreba de ce-mi iau greutatea asta pe umeri. Dar eu le-am spus că ce voi mânca eu, aceea vor mânca și ei. Mi-e jale de ei, sunt nepoții mei”, ne spune femeia.

MAR-5549.jpg
Alexei, alături de bunica sa

„Vreau să fiu polițist!”

Colegii de grădiniță și școală îl numeau „pârlitul” sau „arsul”, dar bunica a discutat cu profesorii și batjocura a încetat. La grădiniță, copiii au fost îmbunați cu ajutorul unor jucării trimise de familia din Italia. „Șefa grădiniței le zicea copiilor că cei care se vor juca cu Alioșa, vor putea să se joace și cu acele jucării și așa s-a terminat. Toți erau bucuroși și toți erau prieteni cu el. La școală a fost mai greu”, spune femeia.

Până la urmă, cel mai bun prieten al băiatului este Ștefan, un vecin din mahala, și el cu urme de la arsuri, însă doar pe picioare, și cu grad de invaliditate. „Cel mai mult ne place să ne jucăm la computer în „Counter Strike”, ne zice Alexei.

Acum la școală este bine, cel puțin așa spune băiatul. Totuși, probabil din cauza accidentului și a stresului care i-au urmat, Alexei are acum și probleme cu memoria. „La școală am note de 6 și 7. Dar îmi place educația tehnologică. Acolo învățăm să meșterim lucruri din lemn. Ultima oară am sculptat o fată”, spune rușinat băiatul. Întrebat ce și-ar dori să fie când va crește mare, Alexei a ezitat mult, însă până la urmă a recunoscut. „Vreau să fiu polițist! Să-i închid pe cei răi”.

Buliga: E bună și pensia de 230 de lei

Când a murit mama copiilor, bunica a cerut pensie socială pentru Alexei, care, atunci, a primit grad de invaliditate II. „I-am zis doamnei Valentina Buliga, „de ți-oi da eu ție 106 lei pensie, o să vezi cât de greu este”… Abia mai târziu am reușit să-i obțin „gradul I”. Le-am spus că dacă nu i-l schimbă, mă duc să mă jelui mai departe. Pe el se cunoaște că e arsă toată fața”, povestește femeia.

Mai mult, în timpul campaniei electorale, anul trecut, Valentina Buliga a vizitat satul Dubăsarii Vechi unde l-a cunoscut pe Alexei și frățiorul său Dinu. „Mi-o zis, „Tanti Nină, ia și crește-i, că noi o să adăugăm la pensie, o să-ți dăm ajutor”. Și peste câtva timp mi-o mărit-o până la 119 lei, iar apoi până la 230. Am sunat-o repede, până la votare, cât era fierbinte, să-i amintesc că mi-a promis să-i dea pensie de măcar 500 de lei. Dar ea mi-a spus că e bun și așa. La actualul ministru încă n-am fost, dar o să merg și la acesta”, promite Nina Chetrusca.

MAR-5511

Acum, bunica așteaptă ca Alexei să primească pașaportul. „Trebuia să-l opereze în Turcia, cinci ani la rând să mergem. Dar cel care ne făcea legătura cu doctorul de acolo ne-a dat pe gheață. Acum altă doamnă ne ajută și ne promite să mergem în America, unde foarte posibil că i se vor face două operații. Acum așteptăm să vedem cum va reuși doamna Mihaela să strângă banii”, spune îngândurată bunica lui Alexei.

Prima operație urmează să coste aproximativ 4000 de euro. Iar după asta, conform chirurgului plastician Iulian Bălan, ar mai fi necesare încă patru operații pentru ca de pe fața lui Alexei să dispară cicatricile. Corina Barbacari și Radu Tincu două persoane care au aflat povestea tristă a lui Alexei au inițiat o campanie de colectare a fondurilor pentru operațiile necesare, campanie pe care o promovează la nivel internațional. Astfel, mai mulți oameni de afaceri s-au oferit să achite cheltuielile necesare pentru prima operație, inclusiv pentru deplasarea bunicii și a băiatului în Turcia. „O să fiu ca toți băieții. Vreau să nu mă recunoască nimeni, să nu mă știe nimeni în afară de bunica!”, spune băiatul. Iar pentru aceasta e nevoie de încă 15 mii de dolari.

Cei care doresc să-l ajute pe Alexei să-și recupereze înfățișarea pot dona bani pe o platformă online, sau o pot contacta pe doamna Nina Chetrusca, la numărul de telefon +373-248-614-89.

Acest articol a fost publicat în ziarul TIMPUL în ediția de vineri, 24 aprilie 2015! Dacă aveți sugestii de subiecte sau întrebări la acest articol puteți contacta autorul pe Facebook (Ana Gherciu) sau pe mail gherciuana@gmail.com.
Facebook Comments
read more:

Be the first to leave a comment!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *