Reportaj

Jazz-uială de Ungheni, cu Peza Boutnari

M-am îndreptat spre Ungheni nerăbdătoare să discut cu toboșarul Petru Butnaru, vestit în Germania și mai puțin cunoscut în Moldova, și am ajuns să cunosc un întreg univers unghenean de jazz, o comunitate adevărată de instrumentiști de calitate superioară, vorba pieței.

Deși n-am reușit să prind zecile de nume cu rădăcini în Ungheni menționate de toboșar, multe dintre acestea sunt prezente pe scena autohtonă, dintre care Petru Haruță, care colaborează cu interpreta  Geta Burlacu și este profesor în Ungheni și Tiraspol, interpretul Vali Boghean și țambalistul  Valeriu Cașcaval, care face parte și din band-ul ultimului și care învățat la Hamburg, și mulți alții.

Jazz ascuns de sovietici

Dacă acum am putea spune că jazzul în Republica Moldova își ia ușor-ușor avânt, atunci pe vremea sovieticilor, muzicienii pasionați de alt fel de note decât clasice și populare rusești nu aveau decât să se cenzureze. „Studierea muzicii populare s-a permis abia din anii 90. Până atunci se învăța doar muzica clasică. Iar prima secție de jazz s-a deschis tocmai în ‘84, la inițiativa lui Proscurin”, își amintește Pavel Căpățână, percuționist și el, fost profesor la Conservatorul de Stat, la cel din Bălți și la Școala de muzică din Ungheni, și un bun prieten al toboșarului emigrat în Germania.

Enlarge

mar-8770
Pavel Căpățână

Foto: ramin Mazur

Desigur, până în ‘84, Republica Moldova a mai auzit jazz, însă doar prin subsoluri, ilegal, încăperi bine izolate fonic. „Romii cântau la țară, aveau orchestre faine de tot la Nisporeni, Măcărești, Costuleni, Ungheni. Pe urmă au apărut tarafurile”, povestește Pavel Căpățână. Ulterior, a apărut prima orchestră de jazz formată de răposatul toboșar Eugeniu Ivanțov și fratele său Petru Babici, care mai predă la Școala de muzică din Ungheni. Printre primii jazzmeni din regiune se mai numără Dumitru Sasu, Gheorghe Bucică, Leonid Chiril. „Ăștia-s băieți pe care-i țin minte din anii 65-70. Atunci ei aveau 60-70 de ani și erau pe scenă cu contrabas, cu trompetă și cu tot tacâmul. Cu părere de rău acum doar tinerii mai cântă jazz, noi am mai rămas din cei vechi”, își amintește Petru Butnaru.

Scheletul jazzului unghenean fiind format din tobe, în anii 74-75, Peza Boutnari, pseudonimul sub care-i cunoscut acum în Hamburg și întreaga Germanie, își începe cariera de toboșar. „Pe atunci erau mulți, care mai buni, care mai puțin și așa a început selecția. Fiind la vârsta adolescenței, eram mai ager și am prins repede care-i șmecheria.  Apoi a venit și Pavel și i-am casachit pe toți aicea”, spune glumeț Peza.

Enlarge

mar-8726
Peza Boutnari

Foto: Ramin Mazur

„Ia doba și hai!”

Petru Butnaru cântă de la 12 ani fără pauză. Primul instrument pe care a învățat să-l mânuiască tot toba a fost. „Am trecut toate fanfarele evreiești, țigănești, lăutărești. La 14 ani cântam deja jazz. Ei m-au educat”, spune instrumentistul, amintindu-și cum câștiga 10-15 ruble pe seară cântând alături de fanfare pe la cumetrii și nunți. „Veneau după mine la lecții și-mi spuneau „Hai Petrică, du-te acasă și gătește-te repede-repede, că întârziem. Ia doba și hai!”. Așa, încet-încet am trecut la percuție”, povestește Peza.

A plecat în 1992 cu formația „Modest”, fosta „Stupeni” (n.red.: Treptele). „Atunci, în Hamburg eram vreo 10 moldoveni, acum când mergi în tren auzi „Uăi, Vasile, un’te duci?”. Așadar, am colaborat cu „Stupeni” aproape 18 ani, acum mai organizăm câteodată concerte în Chișinău”, povestește toboșarul.

Din ‘92 până-n prezent Peza Boutnari a devenit o verigă importantă pe piața jazzului din Germania și, respectiv, pe cea din Republica Moldova. El și-a deschis o școală de muzică privată și predă în altele două de stat în Hamburg.

Peza Boutnari, la Ungheni, pentru TIMPUL

15 bătăi pe secundă

Experiența din copilărie l-a învățat multe. Bunăoară datorită ei, Peza s-a văzut nevoit să găsească o metodă de a bate toba în așa fel, încât mâinile să-i obosească cât mai puțin. Astfel, în 2004, Peza Boutnari a reușit să înregistreze tocmai nouă recorduri Guiness, efectuând 15 bătăi la tobe într-o secundă, în stiluri diverse. Pentru a atinge însă această performanţă, el a creat o tehnică proprie de percuţie, numită Peza, pe care o predă astăzi în şcolile de muzică din Hamburg.

mar-8817.jpg

Mai mult, el este și imaginea companiei germane de instrumente de percuţie „Adoro“. La noi, deocamdată, nu se găsesc tobe „made in Moldova”, însă Petru Butnaru și le face singur pe-ale lui. „Prezint trei firme de percuție – de tobe, talgere și bețe.  Am urmat și niște cursuri și am învățat să fac tobele de la zero”, spune Peza.

Drum Day, în lupta cu exodul artiștilor

În prezent, Petru Butnaru vine în Moldova la fiecare două luni. „Eu le zic tuturor că a doua zi după ce ies la pensie vin în Moldova!”, recunoaște el. Fiind strâns legat de țara sa de origine, începând cu 2012, Peza a venit cu ideea de a organiza un festival dedicat percuției chiar în Ungheni, de unde au pornit, se pare, cei mai talentați și dedicați toboșari și jazzmeni din  Moldova. Așa s-a născut festivalul „Drum Day”, un eveniment internaţional al toboşarilor şi percuţioniştilor, care abordează mai multe stiluri muzicale precum jazz, funck, classic, etno şi rock.

„Din 2012 am început să organizăm festivalul oficial, cu finanțare și promovarea din partea mea. Școala de muzică ne dădea instrumente. Balanța economică era minus 300-400 de euro. Ei, da ce era de făcut? Trebuia să mergem mai departe. Cu timpul pierderile au scăzut. Apoi eu le-am promis la ungheneni că îi duc pe băieții ăștia talentați în Germania, să-i vadă lumea. Am găsit sponsori și am avut parte de susținere din partea primarului orașului și am mers în Hamburg. Țelul nostru este de a promova tinerii despre care nimeni nu știa că-s atât de talentați. Părinții lor nici nu știau că ei învață și cântă atât de frumos. Eu i-am zis domnului primar Ambros că, dacă nu vor investi în talentele de aici, vor trebui apoi să importe din alte țări tot moldovenii noștri și o să-i coste mult mai mult”, explică Peza.

Facebook Comments
read more:

Be the first to leave a comment!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *