Viața în Moldova

„Mă tem c-om muri și nu va da nimeni de noi”

Astăzi, la rubrica Viața în Moldova, scriem despre doi bătrâni, soț și soție, care de câțiva ani nu mai au puterea să iasă din casă. Femeia este țintuită la pat, iar bărbatul, bolnav și el, îngrijește de ea și face totul prin gospodărie. Se întâmplă ca săptămâni întregi nimeni să nu le pășească pragul, iar ei au ajuns la concluzia că „singurătatea e cea mai dură pedeapsă pentru om”.

„Nu are cine să ne ajute. Din pensiile pe care le primim cumpărăm medicamente și plătim serviciile comunale. Se întâmplă să ajungem la sfârșit de lună și să nu avem din ce cumpăra alimente. Of, de-ar veni moartea asta odată”, cu aceste mărturii cutremurătoare m-a întâmpinat pensionarul Nichifor Muntean, care trăiește împreună cu soția sa Parascovia într-un apartament din Chișinău.

nichifor-7904-11.jpg
Nichifor și Parascovia Muntean

„Asta nu-i viață, dar e chin”

Soții Muntean locuiesc într-un bloc cu cinci etaje, care se află chiar în centrul capitalei. Apartamentul lor este la etajul superior, dar casa nu are ascensor, respectiv, ieșirile afară au devenit pentru ei practic imposibile.

Am sunat la ușa bătrânilor, iar aceasta s-a deschis doar după câteva minute. „Of, of, of! Mă dor picioarele. Mă ridic greu și tot greu merg”, oftează stăpânul casei și îmi face din mână să intru.

Bătrânii întâmpină dificultăți și atunci când trebuie să mănânce. În ultimii ani ambii au rămas practic fără dinți și de aceea sunt nevoiți să consume doar hrana care poate fi înghițită direct.

Mic de statură și puțin plecat, cu niște ochelari mășcați pe ochi, cu pantalonii ridicați mai sus de buric și cu câte o cârjă în ambele mâini, cam așa arăta moș Nichifor. În interior am găsit-o și pe soția sa Parascovia. Femeia stătea ghemuită în pat. „Uite că așa mă chinui cu dânsa de șapte ani. Stă la pat și nu se poate mișca singură”, spune trist bărbatul. Imediat îngână ceva și femeia, dar cuvintele erau neclare. „N-ai înțeles nimic, așa-i? Eu tot trebuie s-o ascult de câteva ori ca să prind ce spune. A avut câteva  accidente vasculare cerebrale și după ultimul, suferit acum șapte ani, și-a pierdut practic și graiul”, povestește mâhnit soțul. După aceste cuvinte, bătrâna începe să plângă. Scoate mâinile de sub plapumă, le întinde în sus și îngână: „Vezi, tremur ca varga… asta nu-i viață, ci chin”. Pe lângă toate acestea, femeia a rămas practic fără vedere pentru că boala i-a afectat și ochii.

 Audio: Moș Nichifor despre soția sa

Cea mai mare dezamăgire a soților Muntean este faptul că nu au copii, chiar dacă și-au dorit foarte mult acest lucru. „Așa a fost voia lui Dumnezeu”, cu acest gând se liniștesc bătrânii și totodată zic că sunt mâhniți deoarece nu le mai vin în vizită cei câțiva nepoți din partea surorilor și a fraților. „Nu le-am lăsat lor apartamentul și nu le mai trebuim”, mărturisește pensionarul cu ochii înlăcrimați.

nichifor-7875-31
Soții Muntean în apartamentul lor din Chișinău

Foto: Natalia Jurminskaia

„Am pregătit totul, așteptăm doar să vină moartea”

Apartamentul soților Muntean este mic și modest amenajat. Toată mobila și vesela a fost cumpărată încă în perioada sovietică. La fel, ei nu au nici măcar un televizor în fața căruia ar putea petrece timpul, care potrivit lor, „acum trece mai greu ca niciodată”. Unica alinare este un aparat de radio instalat încă la mijlocul anilor 50, la care mai ascultă și ei câte o melodie, dar, cel mai des, nici acesta nu funcționează.

Nichifor Muntean: „Eu primesc puțin peste o mie de lei și Parascovia la fel. Medicamentele sunt a dracului de scumpe și ne mănâncă mai mult de jumătate din pensie”.

Pe unul dintre dulapuri am zărit două valize mari, îi întreb curios ce păstrează în ele. „Acolo am pregătit pomenile și tot ce trebuie, a mai rămas doar să vină moartea. Noi înțelegem că nu mai avem mult și trebuie să fim pregătiți când doamna cu coasa va da buzna”, îmi zice stăpânul casei zâmbind din plin.

Lucrul care, totuși, îi neliniștește cel mai mult pe acești oameni este faptul că unul dintre ei va trece în lumea celor drepți înaintea celuilalt. „Mă tem c-om muri și nu va da nimeni de noi. Avem niște fini de cununie care ne mai sună, intră uneori, dar oricum mai mult suntem singuri”, recunoaște trist moș Nichifor.

Audio II: Pensionarul vorbește despre sărăcie

Ei nu așteaptă ajutor de la nimeni și singuri fac față greutăților. Bărbatul zice că atâta timp cât încă îl duc picioarele el va avea grijă de soția sa. „De prin toamnă, pe la noi nu vrea să mai vină medicul. A zis că suntem bătrâni și e normal ca să fim bolnavi, iar fără rețeta scrisă de el, nici nu putem face rost de unele pastile necesare”, se indignează bătrânul și recunoaște că nu mai are putere să se plângă cuiva pentru această nedreptate.

nichifor-7944-2.jpg
Moș Nichifor arată rezultatele tomografiei soției sale după ultimul accident cerebral

„Ne iubim ca în prima zi”

Practic pe toți pereții apartamentului soților Muntean sunt amplasate rame cu fotografii încă de pe când erau tineri. Ei s-au cunoscut la o fabrică din Chișinău la începutul anilor 50. Moș Nichifor povestește că, după ce a venit din armată, s-a angajat la întreprinderea unde muncea și viitoarea sa soție. „Am văzut că era foarte harnică. A venit din sat. Era liniștită și modestă. Când am aflat că a trecut prin foamete și sărăcie, mi-am spus că vreau să îmbătrânesc alături de ea”, recunoaște mândru bărbatul.

Din vorbele nu prea clare ale soției sale, am înțeles că el a curtat-o mult, îi aducea flori și o invita la plimbări prin parc. S-au căsătorit când ambii aveau câte 24 de ani și „se iubesc ca în prima zi”, menționează pensionarii rușinați. El a lucrat la gară peste 30 de ani, dar ea la maternitate, unde în fiecare zi avea grijă de copiii altora și visa cândva să îngrijească de-al său.

nichifor-7852-4
Fotografii pe când soții Muntean erau mai tineri

Foto: Natalia Jurminskaia

Nichifor și Parascovia Muntean au câte 86 de ani, iar mai bine de 60 dintre aceștia soții i-au trăit împreună. Acum le mai sună uneori finii și asistenții sociali să se asigure că sunt în viață. Modești fiind, bătrânii niciodată nu au solicitat nimic pentru că nu le stă în fire să se plângă când întâmpină dificultăți.

Datele recente arată că în Republica Moldova locuiesc peste 500 de mii de persoane care au peste 60 de ani. Procesul de îmbătrânire este mai accelerat la sate, unde oamenii în vârstă reprezintă aproape 16 la sută din totalul populației.
nichifor-7881-5.jpg
Moș Nichifor
Facebook Comments
read more:

17 Replies

  1. Da ! Asa viata nu doresc nimanui dar ea totusi exista! Si mai mult ca e UN CHIN! Sa mori singur e groaznic! Scrieti ce adresa au acesti batrini ca sai vizitam si sa-i ajutam cu ce putem.

  2. Bună, vă mulțumesc toturor pentru dorința de a ajuta această familie! Din păcate nu pot să vă spun adresa lor, pentru că ei m-au rugat acest lucru (neputincioși fiind, le este frică să nu le facă cineva vreun rău).

    Deja mai mulți oameni și-au manifestat interesul să-i susțină și săptămâna viitoare vor aduce alimente, haine sau bani la redacția TIMPUL. Sediul nostru se află pe strada Alexandru cel Bun (între străzile Sfatul Țării și Sergei Lazo – http://www.timpul.md/articol/ziarul-timpul-i-a-schimbat-adresa-redaciei–foto-68230.html).

    Bătrânii sunt foarte modești și nu au vrut să-mi spună de ce anume au nevoie, dar eu cred c-ar fi bine dacă le-am duce: produse igienice (șampon, săpun, hârtie igienică etc), alimente care pot fi înghițite direct, pentru că ambii nu mai au dinți (cartofi pentru piure, fasole, mazăre etc), ceai, soluție pentru spălarea veselei, dar totodată nu le-ar strica și un mic aparat radio (al lor este din anii 50 și periodic se defectează)…

    Cei care nu au timp să cumpere ceva, pot aduce bani din care soții Muntean și-ar procura medicamente sau ar putea plăti un specialist care să-i facă masaj medical doamnei Parascovia (mușchii ei se atrofiază).

    Totuși cei care vor neapărat să le fac legătura directă cu ei mă pot contacta la adresa de E-mail: galbendorin@gmail punct com sau la numărul de telefon: +37368681878. Dacă va fi nevoie vă pot oferi numărul lor fix și eventual putem merge împreună la ei pentru ca să mă asigur că soții sunt în siguranță.

    Vă mulțumesc pentru susținere și înțelegere!

  3. ar trebui luati sub aripa unei asociatii de binefacere, sau biserica sa aiba grija de ei

    in mod normal ar trebui sa-si vanda apartamentul si sa le ajunga bani sa locuiasca la o casa de batrani, asa se face in europa, bine si casa de batrani in europa inseamna cu totul altceva decat in moldova

    • Bună ziua, puteți intra în fiecare zi de lucru la redacția TIMPUL (Chișinău, strada Columna 144 E, intrarea de pe Alexandru cel Bun) sau contactați autorul la numărul de telefon afișat în unul dintre comentariile de mai sus.

      Vă mulțumim mult pentru inițiativă și interes!

  4. Biserica o săi șmecherească sigur ,asa ca Timpul ,daca vati luat angajamentul asta ducețil PINA la urma,altfel ce nu s-ar întîmplă va fi păcatul vostru. Pe toți oricum nu veți putea săi ajutați. Apropo, peste hotare se mai practica ca bătrânii sa primească PINA la 75-80% din costul apartamentului,folosesc banii cum vor ei si trăesc in apartament PINA la sfirsitul zilelor sale,dupa ce decedează ambii apartamentul trece organizației corespunzătoare care le-a dat pina la 75-80% din costul apartamentului care este la moment pe piața. O sa ma Mir tare daca biserica va face asa ceva,sunt sigur ca nu fiindcă sunt lacomi si nu se mai satura.

  5. As dori sa le aduc un televizor sa vadă si ei ce se întîmplă in lume si sa le treacă si timpul mai repede ca tare trista e viața lor.Unde se poate de adresat va rog?!

  6. Cineva organizeaza o vizita? Daca nu, va rog, informatia cum sa-i gasesc. As vrea nu doar sa-i ajut cu produse, dar si sa petrec putin timp cu dinsii.

  7. @Dorin, cum sa va gasesc dupa ce am intrat in cladirea redactiei? (intrebari stupide nu exista!) Puteti sa-mi scrieti un email… va multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *