Reportaj

Singuri în fața foamei

„Să nu arunci, copile, pâinica jos nicicând, căci undeva departe plânge-un bătrân flămând”. Am citat acest pasaj din poezia pe care o cunoaștem cu toții, pentru a prezenta o realitate tristă, prezentă în Moldova secolului XXI. Mii de bătrâni din toată țara trăiesc cu ziua de azi, fiind nevoiți să suporte foame și frig. Ca să economisească pe lumină, trăiesc în beznă, ca să plătească mai puțin pe căldură, dorm îmbrăcați sub câteva plăpumi, iar ca să nu moară de foame, apelează la cantinele sociale. Cei care au noroc, pot beneficia de prânzuri gratuite. Supărări, regrete, tristețe, grijă, teamă și în primul rând foame, asta am văzut în ochii câtorva zeci de astfel de „norocoși”,care au venit să ia prânzul la Cantina Socială „Papa Francisc” din Chișinău.

Era marți dimineața. Din cauza temperaturii pozitive, în oraș continua să se topească zăpada. Pe trotuare era dificil de mers, însă unul câte unul, oftând din greu, mai mulți bătrâni se îndreptau de la stația de pe strada Ismail spre străduța Avram Iancu numărul 17, din centrul Capitalei. Acolo se află cantina socială despre care am pomenit mai sus. Chiar dacă distribuția mâncării începe la ora 12.30, cu două ore mai înainte acolo deja se adunaseră câțiva oameni.

„Ei vin aici să mai stea de vorbă. Majoritatea sunt singuri și nu au cu cine vorbi”, îmi zice coordonatoarea cantinei Maria Botnariuc și mă invită în interior.

„Când îs mai flămândă, mănânc totul la amiază”

Acolo, într-o cameră frumos amenajată, stăteau pe scaune patru bărbați și cinci femei. Cea mai vorbăreață dintre ei era Eugenia Untilă, o pensionară care beneficiază de prânzuri gratuite încă de când cantina și-a început activitatea. Până acum două luni, venea împreună cu soțul, dar acum vine singură, deoarece partenerul său de viață a decedat. „Am o pensie de 700 de lei, ce să faci cu așa bani?! Dacă ar trebui să-mi cumpăr mâncarea, cred c-aș îngheța de frig, dar așa măcar pot să-mi cumpăr niște lemne. Atunci când mănânci un borșișor, cașă (n.red.: terci), macaroane cu ceva sos, iar uneori mai este și cărniță, parcă îți dă o nouă viață. Când îs mai flămândă mănânc totul la amiază, dar de obicei încerc să-mi las ceva și pentru seara, ca să nu mă culc pe stomacul gol”, mărturisește pensionara.

MAR3317-e1453371618672.jpg
Beneficiarii se adună cu câteva ore înainte de distribuirea prânzului

Cu 4-5 ani în urmă, prânzurile erau oferite de 7 ori pe săptămână, în ultimul timp însă, beneficiarii primesc mâncare doar de luni până vineri. „Ca să nu stăm flămânzi două zile, punem deoparte câte ceva din mâncarea primită și așa ne mai amăgim foamea sâmbăta și duminica, lăsând câte o lingură două de supă sau adăugând acolo mai multă pâine”, recunoaște cu tristețe mătușa Eugenia.

Respectul e mai presus decât foamea

Exact la ora 12.30, unul câte unul, bătrânii au format un rând și așteptau cu răbdare să-și primească porțiile. Acesta este respectat cu sfințenie. Totuși cei care acuză anumite dureri sau au deficiențe locomotorii sunt lăsați să treacă primii. Chiar dacă au posibilitatea să-și ia mâncarea acasă, unii oameni sunt atât de flămânzi, încât mănâncă totul pe loc.

Enlarge

MAR3342
Pensionarii respectă rândul cu sfințeie

Foto: Ramin Mazur

În timp ce restul stătea în rând, m-am apropiat de mătușa Valentina. Femeia era rezemată de perete și „aștepta să-și ia mâncare cei un pic mai flămânzi”, după cum s-a exprimat chiar ea. Dânsa este pensionară și beneficiază de prânzurile gratuite de la bun început. „Acasă am soțul invalid, îi duc și lui de mâncare. De bine de rău, pe mine picioarele mă mai țin. Avem și o fată, căsătorită aici, dar care are și ea nevoile ei. Peste hotare n-o să lăsăm să se ducă, nu vrem să stea printre străini. Mai bine sărăcuț, dar acasă. Ne-om descurca noi cumva”, se arată convinsă pensionara.

Un alt beneficiar este nea Ion. Am discutat cu el după ce a cerut de la bucătărese o bucată de pâine de săptămâna trecută, aceasta însă fusese distribuită toată luni și nu mai rămăsese nimic.

„Am încurcat zilele, credeam că astăzi e luni. Ieri nici n-am fost să-mi iau prânzul pentru că am crezut că era duminică. Lasă că o să-mi ajungă și bucata asta de franzelă, nu mănânc eu chiar așa de mult! Îmbătrânesc și așa se observă tot mai tare – m-am făcut uituc”, mi-a spus pensionarul zâmbind.

Bărbatul vine la cantina „Papa Francisc” de un an. Trăiește singur. Soția i-a decedat, iar copii nu are.

„Pâinea ne mai ține vii”

Tot printre mulțime l-am găsit și pe Constantin. Dânsul vine la cantină deja de trei ani. Acum bărbatul s-a pensionat, însă cea mai mare parte din viață a fost electric. „Am tras lumină în toată țara, dar acum eu am ajuns să trăiesc în întuneric, ca să economisesc măcar ceva bani pentru serviciile comunale. Avem noroc de aceste prânzuri. Mâncăm ceva călduț și primim în fiecare zi câte jumătate de baton (n. red. franzelă). Pentru noi este foarte scump să plătești câte 4 lei pentru o pâine. Când era cea socială de un 1 leu și 50 de bani, stăteam acolo în rând de la 5 dimineața. Pâinea ne mai ține vii, că de nu, de mult poate nu mai eram în viață”, mi-a spus practic în șoaptă nea Constantin, parcă uitându-se în jur să nu-l audă nimeni că se plânge. După asta, bărbatul a pornit spre casă cu pași mărunți și cu cele două caserole de mâncare într-o torbă. Părea fericit, zâmbea… Totuși înainte să iasă pe poartă a recunoscut că are un regret: „eu astăzi o să mănânc, dar cei 100 de hulubași de pe uliță vor sta flămânzi pentru că n-o să-mi mai rămână pâine să le dau și lor… mi se rupe inima”.

La ora 13.00, în curtea cantinei nu mai rămăsese nimeni. Circa 80 de persoane n-au dormit cu stomacul în acea zi.

„Ne-ar fi fost mai simplu să închidem cantina”

Cantina socială „Papa Francisc” nu are nimic în comun cu Primăria Municipiului Chișinău. Ilie Zabica, directorul Fundației „Regina Pacis”, spune că pe lângă faptul că autoritățile nu contribuie cu nimic, la cantină permanent vin controale, care caută cu disperare nereguli. Cantina activează din donațiile sponsorilor, majoritatea străini. „Sunt câțiva agenți economici care ne ajută periodic. Unii ne dau resturile care rămân după ce comercializează carnea de porc. Cel mai des sunt oase cu foarte puțină carne pe ele, dar atunci când le pui în cratiță dau un cu totul alt gust mâncării. Unii ne mai ajută cu alte produse vitale. Dar chiar și în aceste condiții ar fi fost mult mai simplu dacă închideam cantina. Finanțări nu putem obține pentru că nimeni nu vede rezultatul final”, susține directorul fundației.

MAR3326.jpg
Bucătăria Cantinei Sociale „Papa Francisc” dispune de utilaj modern

El recunoaște că de multe ori s-a discutat despre suspendarea acestui proiect, însă de fiecare dată cuvântul a fost de partea beneficiarilor, mulți dintre care n-ar putea face față greutăților fără acest prânz gratuit. Acum situația este mai bună pentru că, în perioada sărbătorilor de iarnă, voluntarii fundației au organizat o campanie, intitulată sugestiv „caut un prieten pentru o bucată de pâine”, care a avut drept scop colectarea produselor pentru a putea pregăti prânzuri în continuare. „Scopul a fost atins! Am colectat mai mult decât ne așteptam. O să ne ajungă până la Paști. Atunci poate o să organizăm altă campanie și așa sper s-o ducem mai departe”, a conchis Ilie Zabica.

Toți angajații din cadrul cantinei sociale, dar și beneficiarii acesteia, îl numesc „monsenior” pe cel care a pus pe picioare Fundația Regina Pacis. Acesta se numește Cesare Lodeserto, este un preot italian care a decis să facă proiecte de binefacere în R. Moldova, după ce a văzut că tot mai mulți cetățeni din țara noastră plecau la muncă în țara sa de origine. „Această casă este a tuturor – a celor care au nevoie de ajutor şi a celor care pot oferi. De când a apărut cantina socială au fost împărţite oamenilor săraci peste 800 mii de prânzuri şi circa 500 mii kg de pâine. Gesturi frumoase și care au readus zâmbetul pe fețele atâtor oameni, făcându-i să simtă căldura umană a bunătăţii”, a menționat italianul.

Majoritatea beneficiarilor sunt pensionari

Majoritatea beneficiarilor sunt pensionari

Persoanele care vor să beneficieze de prânzuri gratuite trebuie să depună o cerere, după care se întocmește o anchetă socială și în urma examinării pot fi incluse în lista beneficiarilor. În incinta cantinei, pot lua prânzul copiii străzii și persoanele fără adăpost, restul beneficiarilor, îşi iau prânzul la pachet.

Beneficiarii Cantinei Sociale „Papa Francisc” sunt persoanele care au atins vârsta de pensionare (fără susţinători legali, fără venituri sau cu venituri mici), invalizii, copiii până la 18 ani (din familii cu mulţi copii, monoparentale şi din alte familii considerate socialmente vulnerabile conform anchetei sociale întocmite de secţiile teritoriale de asistenţă socială şi protecţia familiei).

Acest articol a fost publicat în ziarul TIMPUL în ediția de vineri, 15 ianuarie 2016. Dacă aveți sugestii de subiecte sau întrebări la material, puteți contacta autorul pe Facebook (Dorin Galben) sau pe Twitter (@GalbenDorin).

Facebook Comments
read more:

3 Replies

  1. Am 23 de ani, 9 din care îi am trăiți în Chișinău. Dar pentru prima dată aud de această cantină. Mi se rupe inima de milă cînd văd bătrîni în lacrimi cu mîna întinsă pe marginea drumului… Și îmi dau seama că în timpul vieții acesti oameni au servit țara și s-au lăsat nădejde pe ea la bătrînețe. Dar ce au primit în schimb?..
    De parcă mult le trebuie acestor bătrîni…
    Uitîndu-te la ei, îti dai seama că acolo ar putea fi oricine. Bunica mea, bunelul tău, poate chiar părinții părinții cuiva.
    Tînăr fiind și văzînd asemenea lucruri în stradă și asemenea evenimente politice, îți vine să-ți iai lumea în cap și să pleci cît mai departe, unde e totul altfel, dar unde mereu vei fi un om străin.
    Îmi pare foarte rău de Patria noastră, deoarece în pofida faptului că are cele mai roditoare pămînturi din Europa, cei harnici și primitori locuitori, o văd exact ca pe una dintre aceste bătrîne. Lihnită de foame, așteptînd mila cuiva…

  2. Asta-i batae de jok de oamenii batrini si neputinchoshi si kear de toti cetatenii acei din Moldova. Da este vre-un guvernament ceva in Moldova? Ce fak acei de akolo? Primesk ceva salarii, kred ka nu le incap in buzunar. Eu i-ash skuti de salarii i-ash imparti la acei kare nu au ce minka, ka este o vorba Moldoveneaska : golichunea mai inkonjoara , da foamea da de-a dreptul. Si apoi mai este una Dumnezeu nu bate ku batul. Kit poate omul rabda are sa se raskoale lumea, totul e pina la o vreme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *