Reportaj

Ucraina: școala moldovenească vs. cea românească

La începutul lunii aprilie, în atenția mea a ajuns un Memoriu adresat președintelui Ucrainei Petro Poroșenko. „În Ucraina sunt circa jumătate de milion de români, împărțiți artificial după model stalinist de către autoritățile ucrainene în români și „moldoveni”. Populația românească se află sub o puternică presiune asimilaționistă, principalul instrument utilizat de autorități fiind închiderea școlilor românești sau transformarea lor în școli cu predare în limba ucraineană”, relatează Anatol Popescu, preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia”, în respectivul Memoriu. Aici se amintea că, imediat după semnarea Tratatului ucraineano-român de bună vecinătate din 1997, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei din Ucraina începe, din anul 1998, procesul de învăţământ în școlile din regiunea Odesa în limba „moldovenească”, aprobând o programă şcolară duplicitară, practic identică cu programa românească.

În același timp, nici în Moldova drepturile minorităților etnice nu sunt respectate. Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul de studii 2013-2014, în Republica Moldova învățau 352 mii de elevi. Dintre aceștia aproape 20 la sută învață în limba rusă, iar 0,3% în alte limbi. Asta în contextul în care, conform Recensământului din 2004, doar 9,4 la sută din populația țării este de etnie rusă, 11,23% sunt ucraineni, iar circa șase la sută sunt găgăuzi și bulgari. Adică dreptul ultimilor de a-și da copiii la școli cu predare în limba lor natală este călcat în picioare.

„Da, asta, desigur, trebuie de văzut”

Cu aceste gânduri, m-am ambiționat să vizitez două școli din Ucraina, una cu predare în limba română și alta cu predare în așa-zisa limbă moldovenească. Inspirată din Memoriul semnat de Anatol Popescu, am ales să merg la școala din satul Frumușica Veche (Staroselie), din raionul Sărata, Ucraina. Aici, potrivit lui Anatol Popescu, „o rezonanţă deosebită a avut cazul anului 1999, când doamna Zinaida Pinteac , directoarea şcolii, a fost demisă din funcţie pentru obiectivitatea demonstrată şi pentru menţinerea denumirii ştiinţifice a limbii române în şcoală”.

Pe 8 mai, după o „luptă” crâncenă cu drumurile dezastruoase ce duc spre Frumușica Veche, am ajuns la o intersecție din sat unde s-au adunat mai multe persoane. Întrebăm pe o doamnă cum găsim școala. Aceasta, aflând că suntem jurnaliști din Chișinău, ne întreabă dacă nu cumva am venit să vedem cum se pregătesc copiii de evenimentele din 9 mai. Îndrumați de ea ajungem în holul instituției, unde suntem întâmpinați de (aflăm mai târziu) directorul Andrei Munteanu. Înțelegem că respectiva femeie este, de fapt, directorul-adjunct al școlii și l-a informat pe superiorul său că va avea oaspeți. Suntem invitați în cabinet și întrebați cu ce scop am venit.

„Am vrea să vedem care este atmosfera într-o școală cu predare în limba moldovenească, cum se predă, cum vorbesc copiii”. „Da, asta, desigur, trebuie de văzut”, intervine Andrei Munteanu. În acea zi conducerea școlii a organizat și un careu în cadrul căruia s-a făcut repetiția dinainte de 9 mai, pe care, din păcate, nu am reușit să-l vedem. Îi spunem directorului că am dori să asistăm la vreo lecție, preferabil de istorie sau limbă „moldovenească”. În drum spre panoul unde este afișat orarul, Andrei Munteanu recunoaște că locuitorii satului vorbesc între ei în limba „moldovenească”, însă dacă pleacă în raion trec la rusă sau ucraineană, adică… „care și cum poate”.

Fără finanțări din Moldova

Potrivit directorului, în școală sunt 20 de clase, dintre care 10 cu predare în limba „maternă” și 10 – ucraineană. „Am avut și clase rusești, dar ultima a fost tocmai șapte ani în urmă”, spune acesta. Între timp, ajungem într-un cabinet unde avea loc ora de fizică, într-o clasă cu predare în limba statului vecin. Totuși, directorul se salută în română, toți răspund la fel, suntem rugați să așteptăm până termină elevii de scris testul.

MAR-8127
Elevii din clasa a XI-a scriu test la Chimie. Școala din s. Frumușica Veche

Foto: Ramin Mazur

Promitem să revenim când va suna la recreație, până una alta mergem la bibliotecă. Munteanu ne spune că la manuale se lucrează la Institutul de perfecționare și este o colaborare dintre specialiști din Moldova, România și Ucraina. „Nălea Mihailovna, noi v-am adus aicea niște oaspeți de la Moldova și ei vor să vadă biblioteca”, ne prezintă directorul. „Mai mult avem literatură veche, rusă, că așa era școala. Acum avem și în ucraineană”, mărturisește femeia. Cărțile în limba română, desigur, nu lipsesc cu desăvârșire. Totuși, se pare că de dorul cărților nu prea plânge nimeni în sat, or, întrebată care este cea mai populară carte din bibliotecă fără să facă parte din curriculum, Nălea Mihailovna nu a știut ce să răspundă… „În general, noi nu primim finanțări de la autoritățile din Moldova, doar ajutoare de la colegi, profesori sau consăteni plecați la Chișinău. Mult ne ajută Anatolie Fetescu, dac-ați auzit de el”, explică Andrei Munteanu.

Am auzit de el din Memoriul adresat lui Petrenko. „În anul 1998, în timp record şi vădit cu sprijinul structurilor de stat cu destinaţie specială se creează Asociaţia Moldovenilor din Ucraina, iar drept veritabil conducător inamovibil al acesteia este numit nimeni altul decât Anatolii S. Fetescu – soţul Larisei I. Fetescu, aceasta fiind până în prezent metodistă/curator asupra şcolilor „moldoveneşti” din regiunea Odesa”. Într-adevăr, toate manualele de limbă și literatură „moldovenească” pe care am reușit să le văd au printre autori numele doamnei Fetescu. De altfel, școala primește și donații din România, o perioadă chiar au primit revista Magazinul istoric, din București.

MAR-81651.jpg
Pe foaia lipită pe dulap scrie:
„OBLIGAȚIILE CETĂȚENILOR FAȚĂ DE LIMBĂ:
1. Limba este condiția existenței unui popor
A poseda limba nu este un merit, ci o obligație a patrioților
3. Atitudinea față de limba maternă trebuie să fie ca față de mama
4. Studiază alte limbi, dar nu te îndepărta de a ta
5. Ține minte principalii învățători de limbă pentru copii sunt mama și tata.”

„Dar, sângură, de ce v-ați dat pe propaganda românească?”

În drum spre clasa a XI-a (ultimul an de studii în Ucraina), care terminase de scris testul, o întâlnim pe Galina Stepanovna, diriginta clasei a VI-a și elevii ei care, la fel, învață în clasă ucraineană. „Ei sunt toți din familii de moldoveni și le vine greu să vorbească în ucraineană, dar nici la moldovenească nu le e ușor. Au câte două lecții de limbă maternă pe săptămână”, ne spune femeia. Întrebați de ce au ales să învețe în ucraineană, toții copiii au răspuns în cor că așa au vrut părinții.

MAR-8177.jpg
Galina Stepanovna, diriginta clasei a VI-a

Ajungem la clasa terminală. Despre greutățile lingvistice ne spune și profesoara de chimie, Maria. „Noi când mai mergem în Moldova și vedem că mai sunt oameni care vorbesc moldovenește ca noi, apoi parcă descoperim ceva. Noi numai ieșim din sat și gata, rusește trebuie de vorbit. Și când vedem că putem să comunicăm în limba noastră maternă, mă gândesc, Doamne, oare cum ar fi să vorbești mereu așa cum te-ai născut, fără să-ți stâlcești limba… Dar, de nevoie, am învățat alta”, recunoaște doamna Maria. Dificultățile sunt și mai mari pentru elevi, care dacă vor să-și continue studiile după absolvirea școlii, trebuie să treacă un test de echivalare a cunoștințelor pentru a fi acceptați la universitățile din Ucraina. Și asta în pofida faptului că învață în clasă ucraineană.

Că tot veni vorba de problema lingvistică, întreb dacă nu li se pare cel puțin ciudat faptul că moldovenii din R. Moldova învață în limba română, iar cei din Ucraina – în „moldovenească”. Totuși, profesoara m-a „lămurit” fără să stea mult pe gânduri: „Dar, sângură, de ce v-ați dat pe propaganda românească?”. Ea afirmă cu încredere că româna este diferită de „moldoveneasca”, ba chiar a fost în România. „Înțelegem tot, dar după câte un cuvânt rămânem cu gura căscată”, spune aceasta. Văzând că discuția se deplasează într-o direcție sensibilă, Andrei Munteanu intervine. „Da, în istorie scrie că acest teritoriu a fost al României. Dar la moment nimeni nu pretinde la nimic. Noi știm, avem țara noastră, noi pe dânsa o iubim. Noi suntem la noi acasă și nimeni n-are treabă cu noi”, încheie directorul.

„Aici avem tradiții frumoase”

Pentru un spectru mai larg, am traversat granița de nord-est a Moldovei și ne-am îndreptat spre satul Horbova, raionul Herța, din Ucraina, unde majoritatea populației este de etnie română, iar în școli se predă, evident, româna.

Era 11 mai, școala era închisă, se recupera ziua de 10 mai care picase în weekend. Totuși, am reușit să-l găsim pe directorul școlii, Alexei Verjac, care ne-a făcut o excursie prin școală și ne-a povestit mai multe despre sistemul de învățământ după care funcționează instituția pe care o conduce. Mare ne-a fost mirarea să auzim același grai caracteristic moldovenilor, ba chiar echivalent cu al celor din satul Frumușica Veche, adică rusismele nu lipsesc nici în ținutul Herța, unde toți se declară etnici români.

Școala din Horbova activează din anii 50 și aici sunt doar clase românești și învață 500 de elevi. Aceasta este prima din ținutul Herța care asigura studii medii, apoi au urmat altele. Potrivit directorului, nici aici nu prea ajung donațiile din România sau Moldova. Cel mai mult, școala se bazează pe fonduri europene, cu ajutorul cărora a renovat marea parte a clădirii.

O coincidență curioasă este că ambii directori pe care i-am cunoscut sunt profesori de fizică. Alexei Verjac este în fruntea școlii din anul 1980. „Am aproape 35 de ani de când sunt director… nu-s mulți. M-am pensionat și aștept un director tânăr să se apuce de lucru și să continue tradițiile frumoase pe care le avem”, afirmă Alexei Verjac.

În școala medie din Horbova elevii învață trei limbi – româna, ucraineana și o limbă străină. Cât despre celelalte obiecte, profesorii nu se limitează doar la manualele scrise în limba română, preferând să se documenteze din cât mai multe surse, inclusiv cele ucrainene. Aflând despre vizita noastră în satul Frumușica Veche, directorul școlii își amintește râzând că și el a învățat în limba „moldovenească”. Nedumeriți erau și părinții cu care am discutat în stradă. „Dar moldovenească nu tot română îi?”, mă întrebau aceștia.

În stația de autobuz, unde am intrat în discuție cu un vânzător de răsaduri, am auzit cea mai simplă și sinceră explicație pentru problema lingvistică care nu se mai rezolvă nici în Moldova și, după cum se vede, nici în Ucraina: „Ei, da chiperi și ardei, nu-i tot aia?”.

Facebook Comments
read more:

10 Replies

  1. In perioada asta tot vad diverse persoane cum le plang de mila ucrainienilor,dar,cu siguranta isi merita soarta.Au practicat aceeasi metoda precum cea a rusilor,un stat artificial,nu incetez s-o repet,acum primesc exact ce au facut in ultimii 25 de ani cu vecinii lor.

  2. Vina împărțirii de către autoritățile ucrainene în români și moldoveni o poartă autoritățile de la Chișinău în primul rând pt. că dacă ar reglementa clar în Rep. Moldova că cetățenii moldoveni sunt români și nu ar mai lasa loc de apartenență la recensământ ca fiind moldoveni, nici ucrainenii nu ar mai avea ce face și ar trebui să renunțe la împarțirea nejustificată între români și moldoveni. Dar astfel ucrainenii încearcă să diminueze numarul românilor declarați în Ucraina.

  3. nu-s de vina ucrainienii ca vorbitorii de lb romana din sudul basarabiei sunt delasatori si ignoranti. reactia profesoarei era clara, cum sa-ti bage cineva lb romana cand tu spui cat poti de tare ca vb. moldoveneste. si de ce serbeaza 9 mai in scoala? cine-i obliga?

    • romania face prea putin pentru Românii să-i de la granițe, practic i-a uitat definitiv din 1944 . Să nu uităm că cândva am fost și noi parte din țara Românească .

  4. Politica de asimilare este tipica unor astfel de state, periferice dpdv al culturii europene. Ce este cu adevarat revoltator este ca Romania nu se implica in actiuni de promovare a culturii romane intre romanii ucrainiei si cei din zonele sensibile ale R. Moldova. Daca sutele de milioane mulse prin coruptie din banul public, ar ajunge in sistemul educational romanesc din aceste parti, atunci s-ar face progrese mari.
    Este o diferenta imensa intre ce se intampla cu secuii in Romania (care se bucura de toate drepturile) si cu romanii in Ucraina, spre exemplu. Se poate face un studiu de caz.

    A mai existat un caz similar: al romanilor in Austro-Ungaria si, mai intainte, principatul Transilvaniei. Aceia si-au pastrat identitatea datorita Bisericii, a unor oameni de cultura si reprezentativi si datorita donatiilor care veneau constant catre romani, inca de la inceputul principatelor romane.
    Din pacate politicienii romani sunt majoritatea semidocti in ceea ce priveste istoria, de aceea si patriorismul oportunist al lor.

  5. Statul ‘Ucraina’ a fost creat in urma unei propagande a austriecilor si polonezilor, aceeasi pe care o aplica ucrainenii impotriva romanilor care traiesc pe pamant romanesc in Ucraina. Acestor romani li se baga pe gat limba ucraineasca si sunt impusi sa mearga la razboi pentru a apara statul ucrainean, creat in urma alipirii ilegale a teritoriilor din state vecine. Ucrainenii raspund pentru pacatele lor acum, dar in loc sa se pocaiasca, devin tot mai inversunati si inraiti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *