Uncategorised

Viața din corturile protestatare

În tabăra protestatarilor e liniște. Cele câteva corturi din centrul Chișinăului au devenit deja un element firesc al peisajului. După ce au atras atenția presei internaționale prin dimensiuni și anvergura acțiunilor stradale, încât unii au început să le compare cu Maidanul ucrainean, protestele au devenit expresia nemulțumirii generale față de tot ce se întâmpla în țară. Entuziasmați și hotărâți, tineri și bătrâni s-au hotărât să rămână în PMAN sau în fața Parlamentului. Au rămas, apoi au plecat. Dar pentru o mână de oameni, cortul din fața Parlamentului sau a Guvernului a devenit a doua casă.

Anul 2015 a fost marcat de o serie de proteste împotriva guvernării. Lansate de Platforma Civică „Demnitate și Adevăr”, acestea au luat turații mari în primele zile ale toamnei. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă nemulțumiți de furtul miliardului din sistemul bancar, devalorizarea leului și majorarea tarifelor. Mulțimea care a umplut Piața Marii Adunări Naționale amintea de evenimentele din ‘89-‘90, doar că acum nu mai era vorba de lupta pentru libertate față de un sistem opresiv, ci față de o guvernare coruptă, pretins proeuropeană. Indiferent cine a condus protestele și unde au ajuns liderii din PMAN, presiunea străzii a provocat anumite schimbări și reforme. Piața era plină de oameni gata să „ia țara înapoi de la oligarhi”. Ultima acțiune amplă a avut loc pe 24 aprilie, în semn de protest față de refuzul autorităților de a organiza un referendum pentru limitarea imunității deputaților și reducerea numărului lor de la 101 la 71.

„Filat e acolo unde trebuie, dar cu el trebuie să fie mai mulți”

O frânghie marchează hotarele Orășelului Demnității și Libertății din fața Guvernului. În locul unde înainte se întindeau câteva rânduri de corturi, au rămas acum câteva căsuțe din plăci OSB. Vreo cinci bărbați stau la o masă. Luaseră prânzul în bucătăria acoperită. Într-un colț a fost instalat aragazul cu butelie, iar pe aragaz domnește un castron imens cu supă de pește. Pe rafturi stă aranjată vesela, iar în cutii – niște cartofi și ceapă. Masa din plastic poartă urmele prânzului: un călcâi de pâine, câteva căni, o scrumieră, un burete de spălat și alte tacâmuri.

Încercăm să intrăm în vorbă, dar bărbații ne recomandă să discutăm cu un coleg de-al lor, mai vorbăreț. Vasile stătea la soare pe un scăunel din lemn. Îl întrebăm dacă nu se plictisește. „M-aș plictisi mai tare, dacă aș sta acasă, văzând că mama are o pensie mizerabilă sau copilului nu-i ajung bani pentru școală. Nu ne plictisim. Dar dacă nu noi, cine?”, întreabă iscoditor protestatarul. Este originar din Lăpușna, din același sat cu ex-premierul Vlad Filat. Vasile crede că liderul liberal-democraților se află acum acolo unde trebuie, doar că împreună cu el ar trebui să fie și alții. „Cred că miliardul a fost furat de mai multe persoane, inclusiv poate de Filat, dar atunci când unul șede după gratii, iar alții nu, e nedrept”. Chiar dacă are familie, Vasile a decis că trebuie să stea în piață. Recunoaște că uneori copiii nu-l înțeleg, dar el speră că mai târziu îi vor mulțumi. „Au fost lansate niște cerințe: alegeri anticipate, pensia ridicată la bătrâni, scăderea prețului la benzină și așa mai departe. Ce am cerut acum un an nu s-a implementat”, explică bărbatul de ce protestele continuă.

RaMa-1555

Vasile și-a ridicat singur căsuță din lemn în PMAN

Majoritatea celor care stau în PMAN sunt veterani de război. Pentru că trebuie să întrețină și familiile lor, unii lucrează ziua și revin seara în tabără. Interlocutorul ne spune că în orășel stau 10-15  persoane noaptea. Ei susțin că Platforma Civică Demnitate și Adevăr nu le dă bani, și tot ce au ei, în special produsele alimentare, sunt oferite de „popor, persoane civice”. Vasile ne invită în căsuța lui. Înăuntru miroase a lemn, ca într-o baie finlandeză. Două paturi supraetajate, meșterite și ele de locatari, constituie mobila casei. La ele se adaugă un dulăpior, niște cuiere. Căsuța găzduiește doi locatari, dar este loc și pentru oaspeți. Protestatarii vor sta în Piață și vara, și toamna. După cum ne spun ei, PMAN este rezervată până în 25 decembrie. „E normal că noi ședem atâția în stradă. Nu trebuie să fim mulți. Cât vom fi în stradă, Europa o să înțeleagă că în țara asta nu e liniște, dacă o să plecăm, lumea va înțelege că la noi e bine și nu avem probleme”, concluzionează veteranul Vasile.

Alegeri anticipate – o dorință încă valabilă

Pe 24 septembrie 2015, la acțiunile de protest s-au alăturat Partidul Socialiștilor și Partidul Nostru. Ei nu au împărțit Piața Marii Adunări Naționale cu Platforma Civică „Demnitate și Adevăr”, ci au descălecat în fața Parlamentului. Tabăra protestatarilor proruși se află între străzile Maria Cebotari și Sfatul Țării, împărțită în două aripi. De o parte stau corturile albe ca niște igluuri ale simpatizanților lui Renato Usatîi, iar pe de altă parte, corturile de campanie ale adepților lui Dodon. Orașul Victoriei este bine îngrădit cu bannere ce poartă lozinci antioligarhice. Deși cele două partide au mers împreună la proteste, fiecare are tabăra sa.

La intrarea pe teritoriul Partidului Nostru, se aruncă în ochi o remorcă cu scări. Este bucătăria unde se prepară mâncarea pentru rezidenții taberei. Îl întâlnim pe Grigore Covalenco, care s-a oferit să ne fie ghid. Pe teritoriul taberei se află în jur de 20 de corturi. Multe din ele au fost acoperite cu plăci de polistiren, care le protejează de frig și arșiță. În interior, e destul spațiu doar pentru a trage un pui de somn pe cele două saltele instalate. Caloriferele și plăpumile electrice îi protejează pe locatari de frig. Ziua nu găsești pe nimeni în corturi. Cei care păzesc tabăra se distrează jucând cărți sau privind televizorul. Îl întreb pe ghidul nostru ce schimbări așteaptă. Îmi răspunde că principala revendicare a Partidului Nostru sunt alegerile anticipate și amintește de eliminarea lui Renato Usatîi din cursa electorală pentru Parlament în 2014, cu doar două zile înainte de scrutin. „Am 27 de ani de experiență în Interne, îmi dau seama că nu va fi ușor să-i dăm jos”, recunoaște el.

Protestatar socialist: Aș vrea vot electronic și schimbări ca în Georgia

Ieșim din tabăra lui Usatîi și mergem pe marginea bulevardului Ștefan cel Mare spre strada Maria Cebotari, pe un trotuar îngust de circa jumătate de metru care a fost lăsat pentru pietoni. La intrarea în Orășelul Victoriei ne întâlnește un bărbat îmbrăcat militărește cu o mătură în mână. După ce află scopul vizitei noastre, cheamă pe cineva prin stație. Vine un omulean zâmbitor care se prezintă locțiitor al lui Ghenadi Mitriuc, comandantul orășelului. El ne arată ce se află în orășel. Vorbește când în română, când în rusă, folosind pe alocuri termeni militari, ceea ce sugerează că a făcut armata.

RaMa-1502

Igor Volontir este șefu’ în Orășelul Victoriei

Trecem pe lângă cele opt corturi din orășel, între care au fost întinse frânghii de uscat haine, și ajungem la cantină: o încăpere largă cu masă și scaune. „Azi am mâncat supă, salată cu castraveți și varză, iar la felul doi am avut orez cu carne. Mâncăm de trei ori pe zi, când ni se aduce mâncarea din oraș, folosim tacâmuri de unică folosință din rațiuni de igienă”, ne explică în detalii Igor Volontir, interlocutorul nostru. Apoi ne invită în „biroul” lui, un cort pe care scrie „Sediul”, adică un fel de Comandament.

În timp ce omul iese afară, să rezolve problema cu lumina, aruncăm o privire în jur. În spatele biroului e un pat, iar pe peretele de pânză a fost întins drapelul R. Moldova. Pe masă a rămas deschis un detectiv rusesc. Cititorul a ajuns la jumătatea cărții. Probabil că noi i-am întrerupt lectura.

În Orășelul Victoriei al socialiștilor, funcționează cam același regim ca și la ceilalți protestatari: bărbații stau de gardă câte trei ore, dar cine are nevoie, poate să plece acasă. Pentru pensionarul Igor Volontir, funcția de locțiitor de comandant al orășelului a devenit, din septembrie 2015, o nouă profesie. El duce evidența tuturor persoanelor care se află pe teritoriul orășelului. Ca să ne demonstreze asta, scoate de sub saltea un caiet unde, pe fiecare pagină, este o poză și o scurtă informație despre persoana înregistrată. „Iată acesta este efectivul. Notăm unde și când s-a născut persoana, telefonul și profesia. Așa excludem posibilitatea ca pe teritoriul orășelului să apară provocatori”, spune locțiitorul.

În tabără funcționează și alte reguli. Consumul băuturilor este strict interzis, iar cine va fi prins că a tras la măsea, imediat va fi obligat să părăsească tabăra. În fiecare dimineață, protestatarii din tabără se adună, se îmbrățișează, fac bilanțul și planifică „manevrele” pentru întreaga zi. Cei care stau de gardă îmbracă uniforma militară. „Nu pentru că suntem proruși, pronemți sau soldați, ci pentru a descuraja pe oameni să facă nebunii”, explică Igor Volontir. Atunci când sunt ședințe de parlament, poliția vine cu câini dresați și verifică dacă în orășel nu sunt droguri sau armament.

Întrebat cât vor mai sta în orășel, locțiitorul nu știa să spună exact, dar a dat un punct de reper – data de 30 octombrie, ziua alegerilor prezidențiale. Totuși, nu este sigur că ele vor avea loc. „Încă nimeni nu știe dacă vor fi alegeri sau nu vor fi. Eu aș introduce votarea electronică. Atunci se vor rezolva toate problemele, nimeni nu va putea amăgi lumea. E bine că președintele va fi ales direct, dar până atunci toate împuternicirile lui pot fi reduse și el va fi ca o păpușă, chiar dacă va fi votat de oameni”, reflectează Igor Volontir, care-și dorește soluții ca în Georgia. „Eu aș începe cu justiția, i-aș da pe toți afară, ca în Georgia, începând cu procurorul general. Cea mai mare corupție e acolo. Acolo încep toate nebuniile. Câte întreprinderi și uzine au fost înstrăinate și falimentate din cauza judecătorilor? Asta e cea mai strașnică problemă. Vedeți cum l-au ales pe Poalelungi la funcția de președinte al CSJ. Nu a avut niciun contracandidat. Nu s-au obosit să organizeze măcar un concurs de formă”, povestește tot mai aprins protestatarul.

RaMa-1529

Ion și-a schimbat hainele și a intrat în tură

El este convins că Partidul Socialiștilor va aduce schimbarea în țară, pentru că în el sunt mai puțini oameni „implicați în afaceri mari”. Îi amintesc, totuși, că mulți cetățeni îl consideră pe Igor Dodon – omul Moscovei. „Aceste calificări au devenit niște clișee. Dacă e Dodon, atunci e omul Moscovei, dacă e Ghimpu, atunci vine tancul, și dacă sunt liberali, atunci vor cu România. Iar altceva nu se mai discută. Umblă toți cu viitorul european, dar dacă îi iei la bani mărunți, înțelegi că mare lucru nu au făcut”, ne răspunde protestatarul socialist.

Un student și-a găsit gazdă în Orășelul Victoriei

La ieșire din orășel facem cunoștință cu Ion Babiuc, un tânăr îmbrăcat în uniforma militară. Prezența lui vine cumva să contrazică impresia că printre protestatari sunt numai bărbați în vârstă. El taman intrase în tură, ca să asigure paza taberei timp de trei ore. De fapt, se pare că acesta este scopul pentru care se află aici. „Sunt student la o universitate privată din Chișinău. Decât să plătesc 120 de euro la chiria unui apartament, mai bine stau în cort și păzesc. La început era incomod, dar pe urmă m-am obișnuit, mâncarea e bună, condițiile de igienă sunt respectate. Mă înțeleg bine cu colegii. Părinții mei nu sunt contra”. Acum studentul se află în căutarea unui job în Europa, unde vrea să lucreze în timpul verii. De aceea și-ar dori să știe mai bine limba engleză.

Facebook Comments
read more:

5 Replies

  1. 10 corturi si 3 betivi in cruce care stau acolo. Nustiu restul ce zic dar eu nu vad sensul existentii acestora acolo.

  2. Niste banditi dati inlaturi de la treuca se folosesc de nevoile oamenilor pentru a inlocui alti banditi ce deja detin puterea in acest petic de pamant.
    Mane poimane trebuie de ales un presedinte ce ne va prezenta ca natiune. Da unde-i acel presedinte demn, cu oanoare si omenie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *